Viziunea crepusculară

Thus, the landmarks of his poetry are the magic of masks, the tribulations of dreaming, irony, traditional manners, the hallucinatory spasms of the real, etc. Născut în Adjud-Putna tatăl descendent dintr-o veche familie ardeleneascăEmil Botta frate cu Dan Botta îşi petrece copilăria învăluită de neliniştile şi lipsurile primului război mondial, acest fapt explicând coordonatele creaţiei sale artistice poezie, proză şi publicistice.

DEOSEBIREA NOASTRĂ DETERMINĂ DESTINAȚIA. 4 (Septembrie 2020).

Înainte de a opta pentru vers şi actorie, Emil Botta s-a scăldat în apele dense ale eseului dovada este constituită de textele sale publicistice şi de eseuri şi ale prozei volumul Trântorul, text polifonic 1. Publicistica, eseurile şi proza sa delimitează graniţele între care îşi va înscrie lirica: magia măştii, tribulaţiile visului, mărcile ironiei, maniera folclorică, spasmele realului halucinant, ermetismul versurilor. Traseul parcurs de lirica lui Emil Botta îşi are punctul de plecare în anulcând, în Bilete de papagal, debutează cu poeziile Strofă ultimă, Accident şi Interior trist; debutul editorial este semnat cu volumul Întunecatul Aprilurmat de Pe-o gură de rai Apoi, tăcerea se aşterne asupra liricii datorită implicării scriitorului în tehnicile artei dramatice.

Poezie va mai scrie peste aproape trei decenii: ciclul Vineri şi volumul Un dor fără saţiu Verbul poetic al lui Emil Botta a fost apreciat de contemporanii săi, care au remarcat noutatea formulei lirice. Mihail Sebastian vorbeşte primul despre Emil Botta ca despre apariţia cea mai interesantă în promoţia lirică a ultimilor ani 3, pentru ca, mai târziu, după ce apar cele două ediţii ale scrierilor lui Emil Botta prima la Editura Eminescu, îngrijită de Aurelia Batali, a doua la Editura Minerva, îngrijită de Ioana DiaconescuMircea 1 Mioc, Simion, Structuri literare, Editura Facla, Timişoara,p Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol.

Originalitatea sa este remarcată, printre alţii, de Vladimir Streinu 5 şi Ov. Crohmălniceanu 6. Ştefan Aug. Doinaş viziunea crepusculară chiar că după Arghezi şi Ion Barbu, Emil Botta este cel mai mare făuritor de limbă poetică românească modernă 7. Trăsătura definitorie a acestei lirici este plurimorfismul 8 determinat de hamletismul una viziunea crepusculară caracteristicile liricii lui Emil Botta numite de critica literară: G. Călinescu, P. Constantinescu, P. Crohmălniceanu de substanţă natură scindată: contemplatorul şi răzbunătorul, dedublare cu scop dezvăluitor-punitiv 9 şi de atitudine un Hamlet ascultând glasul himerei şi fiind singurul văzător al acesteia Conştiinţa rolului jucat de om de-a lungul existenţei sale sociale şi artistice o avea Emil Botta: Izolaţi în determinisme, prizonierii fatalităţilor de toate nuanţele, ei [oamenii] se consideră liberi şi în fond nu sunt decât umbra odioasă a modelului, actorii trişti ai unei drame vechi sau, cum ar spune, din piscurile orgolioase ale demenţei sale profesorul Nietzsche, maimuţele idealului.

Veleităţi, retorică, libertate şi când ai ajuns singur balul şi dansatorii lui dormeaute descoperi în captivitatea cea mai cruntă.

viziunea ochilor video

Dacă nu ar exista corespondenţa stupidă între activitatea lăuntrică viziunea crepusculară gest, raportul între gând şi imagine, reprezentarea exterioară, s-ar putea cred vorbi despre libertate. Atunci omul ar fi o colecţie de stări civile şi în el ar locui eroii cei mai diferiţi, entităţi interioare, suplimente metafizice ale vegetalului, şira viziunea crepusculară organizează socialul.

Începuturile mitologie apocaliptică După apariţia primului volum de versuri Întunecatul April a primit Premiul Fundaţiilor Regale înVladimir Streinu îl încadrează pe Emil Botta în categoria semne[lor] noi de lirism 12 sau a forme[lor] inedite de lirism 13 Ov.

I, Editura pentru Literatură, Bucureşti,p Ov. Crohmălniceanu, Mierla, muza poetului Emil Botta, în România literară, 14 febr.

Doua photobook-uri din zona crepusculara a fotografiei

II, Editura Minerva, Bucureşti,p 3 Corlaciu, se încadrează în noua viziunea crepusculară a liricii româneşti născute într-un moment de criză datorată epuizării experienţelor lirice post-eminesciene G.

Bacovia, T. Arghezi, L. Blaga, I. Barbu, mişcările de avangardă 14, în sensul că profilul lor literar era conturat. Originalitatea acestor poeţi este determinată de viziunea existenţialistă asupra vieţii, trăsăturile liricii lor fiind: poetizarea experienţelor subiective, evidenţierea adevărurilor personale, revolta împotriva clişeului. viziune plantată href="http://localuri-bucuresti.ro/oftalmologie-n-germania.php">Oftalmologie în Germania curând, însă, acest proces de a revoluţiona arta a cunoscut un alt drum datorită refuzului individualismului şi instituirii unui cod impersonal În acest sens, volumul Întunecatul April al lui Emil Botta este definitoriu căci propune, în acord cu lirica obiectivă, un iute joc de măşti alternând între grimasă tragică şi tiflă ironică, joc susţinut de frenezie imaginativă 16 ; Emil Botta nu este un poet de mari teme lirice.

S-ar putea spune că sarcasmul şi până la un punct intelectualismul îi taie suflul respiraţiei.

Account Options

Dar ce gust nou pentru literatura noastră are umorul sarcastic şi rafinamentul intelectual când reuşesc de atâtea ori să se combine în poezia sa, după o armonie proprie, cu accentele unei discrete şi simple elegii.

Autorul se ascunde sub derizoriu Masca Emil Botta fuge de el însuşi şi îşi confecţionează o altă imagine 19 trădează o anume atitudine ghicită de Eugen Ionescu ca fiind ireală; viziunea crepusculară neglijenţă în aruncarea în drum a imaginilor 20 vădeşte o artă capabilă a se elibera de zgura cotidianului.

Înclinarea spre badinerie, ba chiar spre farsă 21, gustul pentru macabru şi teatralitate 22 constituie reversul unei poezii «damnate», care are de altfel conştiinţa blestemelor sale 23, a unei poezii similare unui monolog al soltarului creând iluzia comunicării cu un public în faţa căruia se preface a-şi descoperi resorturile spirituale profunde Tocmai de aceea, imaginile aparţin nu limbajului, ci viziunii 25 unei conştiinţe dionisiace Emil Botta este cel mai dionisiac poet apărut la noi [ Producţiile artistice ale lui Emil Botta [ Spiritul dionisiac spumegă până la hotarele conştiinţei II, ed.

afectează vederea asupra nașterii

Cele câteva trăsături viziunea, spiritul dionisiac, elementul apocaliptic apar, parcă, incidental şi contribuie la crearea imaginii de ansamblu a viziunea crepusculară. Asemeni viziunea crepusculară Van Gogh, ochiul lui Emil Botta transfigurează realitatea în artă urmând legile sufletului său, căutând să surprindă pulsul elementelor ascuns de imagine; ochiul său e unul desintetizator, fără a anula omogenitatea materiei contaminată de cariul ce atentează la esenţa universului încorporat în toate nivelurile existenţiale mineral, vegetal, animal, uman, divin.

Apocalipsa, năruirea lumii, nu e prezentată ca repaos final, ci ca dezordine, ca diluare a specificului unui nivel existenţial în substanţa dispersată a altui regn.

Emil Botta – viziune crepusculară | BDD-A | Diacronia

Este, parcă, o revenire la haosul primordial, racordat la puterea germinativă a energiei născătoare de lumi Alegorie. Este, pe de altă parte, o alunecare lentă în mrejele somnului, viziunea crepusculară abisul nefiinţei, un elogiu adus lui Omega Docta ignorantia moartea este privită fără fiorul spasmelor metafizice, cu sentimentul împlinirii unei ordini cosmogonice fundamentale 28 ; este ceea ce Cristian Moraru numeşte ceremonia textului Tragismul sfârşitului este conştientizat atunci când eul se ipostaziază în cel ce trebuie să facă ultimul pas; nu întâmplător, Vladimir Streinu afirmă despre Emil Botta că este un poet cu deosebire al morţii, lirismul tanatologic fiindu-i o altă trăsătură a identităţii sale Pădurea, spaţiul predilect al liricii lui Emil Botta, generează insului viziuni delirante; ochiul, deschis în interior, prin puterea visului, vede arbori stufoşi [ Veghea îngerilor asupra chtonicului este anulată de greva fatidică, de şapte ore, de dorinţa lor de a revendica Pământul albastru.

  • Exercițiu și vedere
  • Acuitatea vizuală a adulților este normală
  • Viziune confuză
  • Motocicleta cu viziune slaba

Şi fauna. Din senin ; altădată, eul se vrea metamorfozat în regele universului, recunoscut de natură copaci, lupi, corb, vânt.

viziunea imaginii

Când realitatea îi contrazice dorinţa, masca salvează situaţia, ascunzând adevăratul suflet al eului liric: Dă-mi pălăria, bastonul, masca. Domnul Amărăciune. Pendulând între mască şi obraz, alternând tragicul cu comicul, melancolia cu viziunea crepusculară 31, poetul e când un Dionysos exaltat şi nebun, frenetic, luat drept impostor, când un Faust cercetător cu ochi de uliu al fericirii, dublat de un Goliat al disperării, un sprinţar Ulysse şi un măscărici al Parcelor, un arlechin galant, dar speriat de moarte 32, trădând un intemperament transformist 33 ; în aceste condiţii, poezia este suprasaturată de teatralitate Masca actor în poezie 35, practicând o atitudine studiată 36 traduce drama unei conştiinţe invadate de plăsmuirile descinse din tărâmurile imaginaţiei, fiinţa ştiindu-se pionul unui univers arbitrar; viaţa sa «A fost un taifun».

Mântuire din moment ce o ebrietate cosmică, dătătoare de viziunea crepusculară vedenii, pulsează în venele poetului În esenţă, volumul exprimă, în adâncul adâncului conştiinţei mele, voinţa de lumină, lauda ditirambică a luminii Stârnind uimire în sens negativ Abundenţa s-a transformat în facilitate, fantezia în fantazare, iar un soi de narcisism, de care poemele sunt invadate, ne displace fără reticenţe 41 sau pozitiv În Pe-o gură de rai, contopire între om şi cosmos, între individ şi lume se săvârşeşte mai deplin, parcă sub călăuzirea duhului folcloric românesc 42volumul Pe-o gură de rai continuă scenariul liric prezentat în volumul anterior, după cum observă Perpessicius Întunecatul April, cu interferenţa de umbră şi lumină anulându-se, îmbie şi reţine, iar Pe-o gură de rai, aşa cum versul baladei sugerează, este chiar emipreul, la porţile căruia străjuieşte a lumii mireasă.

Iar călătorul celor oduă tărâmuri, celor două plaiuri ale aceluiaşi tărâm, mai corect, este poetul, căruia viziunea crepusculară piedicile viziunea crepusculară se supun şi toate intrările i se 31 Piru, Al. Titlul sugerează înrădăcinarea în fondul ancestral, mioritic, [care] nu exclude [ Cugete rele.

crepuscular - definiție și paradigmă | dexonline

Maturitatea - Conştiinţă crepusculară Viziunea crepusculară sens descendent, apocaliptic al lumii transcrie şi ciclul Vineri Aici, simbolurile materialităţii se acumulează în jurul unei carapace a durităţii, ce închide în ea substanţa somnului-moarte.

Moartea reduce violenţa conştiinţei efemerităţii, anulează durerea de a fi trecător, ispăşeşte păcatul de a trăi sub teroarea limitei, dar este, totodată, şi o deschidere spre abisalul protector, matern. Înaintea ultimului drum, eul poetic se spovedeşte, parcă, dezvăluind o fiinţă slabă, încurcată în firele destinului potrivnic şi chemând marele final; certitudinea înscrierii corecte pe acest traseu postmortem este asigurată de voinţa supunerii trupului neînsufleţit la ritualul înmormântării, totul fiind supravegheat de un ochi vigilent la detalii Trifoiul văzut ca o fiară!

Hipnotizarea coincide cu pietrificarea, cu anularea verticalităţii, cu împresurarea, cu rătăcirea.

Ce se intampla in America ? Septembrie 2020

Contactul cu teluricul provoacă infirmităţi dinamice Legi riguroase. Dacă mai întotdeauna, eul se descoperă în dublă ipostază masca şi obrazulacum, altul se dovedeşte a avea altă esenţă, altă conştiinţă şi această certitudine anulează credinţa în singularitatea propriei fiinţe: Mormăie în viziunea crepusculară, acuma, un altul - Aproape novembre. În acest sens, mărcile nocturnului trădează predispoziţia autorului spre un anumit tip de lirism, acela al observării lucide a spectacolului cosmic 43 Perpessicius, Opere, vol.

Mărcile nocturnului sunt punctul de sprijin al unei conştiinţei captivate de spectacolul cosmic abundenţa astrală 47 este, astfel, certificată sau înscrise în mrejele somnului; tocmai în acest context, este explicabilă atitudinea eului ce-şi însuşeşte trăsăturile unei fiinţe damnate, a eului uimit de bogăţia spaţiului sideral, a eului înscris într-o călătorie iniţiatică sau cuprins de umbra iluziilor inconsistente. Fapt divers.

Meniu de navigare

Nici visul, spaţiul compensatoriu al romanticilor, nu oferă salvarea îngrozitorul meu vis Un vis. Leviathan ; focul este semnul unei lumi trecute prin teroarea apocalipsei, fără a mai avea puterea necesară unei resurecţii din viziunea crepusculară ce se vorbeşte despre îngeri sălbateci Leviathantirania lunei Despre Aproape novembre. Efectul este orbirea, răsucirea conştiinţei asupra ei înseşi Aproape novembredar şi rătăcirea în spaţiul enorm al dereglării realităţii Apocrifele.

Propria abisalitate îi relevă spaima o animalică, o atavică spaimă Aproape novembresentimentul fiinţelor asaltate de lipsa speranţei în recompensa veşnică. Continuând ideile exprimate în textele anterioare, volumul Un viziunea crepusculară fără saţiu se situează oarecum într-un punct de echilibru, atenuând excesul decorativist din prima [Întunecatul April] şi păstrând notele grave ale celei de-a doua [Pe-o gură de rai] 48, şi traduce căutarea unor noi metode de transmitere a pulsiunilor interioare: versurile de acum se apropie ca structură de descântecul arhaic, de o ceremonie păgână a poeziei, înţeleasă ca 47 Dima, Al.

Dorul fără saţiu este dorul, sentimentul absolut, ca poezie înţeleasă drept loc de convergenţă a tainelor existenţiale. Un dor fără saţiu.

Acest ochi de Himeră declină de fapt metafora morţii, accentuând groaza plutirii în necunoscut şi punând totodată stăpânire pe imaginaţie, de vreme ce nicio tentaţie exterioară nu mai contează Cristian Livescu vorbeşte chiar despre lipsa cu desăvârşire a «spaţiului» poetic 52, a unui tărâm în care insul să nu mai simtă nesiguranţa celui ce rătăceşte în pustiu. Diferenţa faţă de Întunecatul April este mare, acum, nemaifiind vorba despre însuşirea diverselor măşti pentru a se putea înscrie în jocul de faţadă al vedere în apropiere tratament încețoșat. Jocul, unde a mai rămas, e acuitatea vizuală 70 la maximum, stilizat, şi-a pierdut nota sprinţară, glumeţ-afectivă, chiar dacă nu şi ironia rece şi lucidă.

Poza dispare definitiv, viziunea crepusculară se debarasează de convenţie 55 Concert. Discursul se metaforizează traducând jocul raţiunii lucide: tinereţea este exprimată metaforic, identificată fiind viziunea crepusculară Ursulina, o stea din Ursă, posesoare a misterului vieţii sale Anii mei ; iubirea este identificată cu focul mistuitor, ce contopeşte cenuşa celor ucişi Plus viziunea crepusculară minus ; vindecarea de moarte este lăsată pe seama unui doctor angelicus Scorbura.

Opunând rezistenţă diluţiei, prozaicului, acelei tendinţe nestăvilite de fabulare 58, lectorul cade pradă redimensionării fabulosului focloric şi mitic În spatele miraculosului, apare vocea aservită laturii grave a existenţei Egalii cu zero. Coborând în sine, eul contemplă o lume simplificată, redusă la oglinzi, în care extincţia reducţia exasperată la sine e repetată, din care erosul propagarea egolatriei deschise e, fireşte, absent. Chipul eului liric se evidenţiază în propriul spectacol, a cărui acţiune este lipsită de tensiune, accentul mutându-se pe mărcile transmiterii mesajului.

Eroii, interlocutorii, sunt viziunea crepusculară livreşti Concertul sau produse ale imaginaţiei onirice Încet, lumina. Încet, lumina. Nicolae Manolescu vorbeşte despre un sens kierkegaardian al morţii 61, după ce Constantin Fântâneru face trimiteri la Kierkegaard în cronica literară la Întunecatul April Kierkegaard, maestrul vădit al d-lui Emil Botta Philippide, unul dintre ultimii mari poeţi români a cărui operă se situează în continuitate romantică: dar nu de puţine ori, romantismul său viziunea crepusculară colorează expresionist sau se autoparodiază Fără a se raporta la vreo orientare literară, Emil Botta afirmă, într-un interviu, că ascultă glasul Thaliei: Eu sunt un umil slujitor al Thaliei.

Şi din ce în ce mai umil.

Something found only in the twilight zone.

Nu mă întrebaţi, vă rog, despre ceea ce consider a fi o taină, ceea ce nu pot nici eu descifra. Bibliografie Botta, Emil, Scrieri, 3 vol. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol.