Viziune la o persoană în vârstă

Pe de o parte, prelungirea duratei medii de viață, iar pe de altă parte scăderea uneori dramatică a natalității [2]a dat naștere unei tranziții demografice fără precedent, care vede literalmente ruinată piramida vârstei așa cum se prezenta ea nu cu mai mult de cincizeci de ani în urmă: în creștere constantă numărul persoanelor în vârstă, în refacerea vederii fără exerciții fizice constantă numărul persoanelor tinere.

Început în cursul anilor șaizeci în țările din emisfera de nord, fenomenul atinge actualmente și țările din emisfera de sud, în care procesul de îmbătrânire este încă și mai rapid.

Deja în anul — în timpul Adunării mondiale privind problemele îmbătrânirii populației, convocată de Națiunile Unite și care s-a desfășurat la Viena, în Austria, între 26 iulie și 6 august — a fost elaborat un Plan internațional de acțiune, care rămâne până astăzi un punct de referință la nivel mondial.

Studii ulterioare au condus apoi la definirea celor optsprezece Principii ale Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă regrupate în cinci cuvinte: independență, participare, îngrijire, realizare personală, demnitate [3] și la hotărârea de a dedica persoanelor în vârstă o zi mondială, a cărei dată este fixată la 1 octombrie a fiecărui an.

Deci o societate multigenerațională, angajată în crearea de condiții de viață apte să favorizeze realizarea marelui potențial al vârstei a treia.

Demnitatea persoanei în vârstă şi misiunea sa în Biserică şi în lume

Sfântul Scaun — care apreciază intenția de a pune bazele unei organizații sociale inspirată din solidaritate, în care fiecare generație să-și aducă propria contribuție în unire cu celelalte — dorește să colaboreze la Anul Internațional al Persoanelor în Vârstă, făcând să se audă glasul Bisericii în domeniul reflecției ca și în cel al alegerilor operative. Atenționând asupra respectului față de demnitatea și drepturile fundamentale ale persoanei în vârstă, și în convingerea că bătrânii au încă multe de spus și pot să dea încă mult vieții societății, ea dorește ca această problemă să fie abordată cu un simțământ viu de responsabilitate din partea tuturor: indivizi, familii, asociații, guverne și organizații internaționale, conform competențelor și datoriilor fiecăruia viziune la o persoană în vârstă în conformitate cu principiul foarte important al subsidiarității.

De fapt, numai așa se va putea urmări scopul de a garanta persoanei în vârstă condiții de viață din ce în ce mai umane și de a da valoare rolului său de neînlocuit într-o societate în continuă și rapidă schimbare economică și culturală.

Numai așa se vor putea întreprinde în mod organic inițiative îndreptate spre a avea incidență asupra mecanismelor socio-economico-educative, pentru a deveni accesibile tuturor cetățenilor, fără discriminări, resursele necesare pentru satisfacerea nevoilor vechi și noi, pentru a asigura apărarea efectivă a drepturilor, pentru a restitui rațiunile de încredere și de speranță, de participare activă, de apartenență a aceluia care a fost îndepărtat din circuitele conviețuirii umane.

Atenția și angajarea Bisericii în favoarea celor în vârstă nu datează de astăzi.

Ele au fost destinate de misiunea și de grija ei pastorală de-a lungul secolelor și în cele mai variate circumstanțe. Iar magisteriul bisericesc, departe de a considera această chestiune ca o pură problemă de asistență și binefacere, a repetat mereu importanța primară a valorificării persoanelor de orice vârstă, atenționându-i pe toți să procedeze în așa fel încât, bogăția umană și spirituală, resursele de experiență și de chibzuință acumulate în decursul vieții întregi, să nu fie risipite.

În ciuda complexității problemelor voastre […], a puterilor care se ofilesc pe zi ce trece și cu toată lipsa de organizații sociale, a întârzierilor legislației oficiale, cu toată lipsa de înțelegere din partea unei societăți egoiste, voi nu sunteți și nici nu trebuie să vă simțiți la marginea vieții Bisericii, elemente pasive ale unei lumi în exces de mișcare, ci subiecți activi ai unei perioade fecunde din punct de vedere uman și spiritual a existenței umane.

Situația actuală — sub viziune la o persoană în vârstă aspecte inedită — interpelează totuși Biserica să purceadă la o revizuire a pastoralei celei de-a treia și a patra vârste. De fapt, căutarea de forme și metode noi, mai corespunzătoare nevoilor și așteptărilor lor spirituale, precum și elaborarea de parcursuri pastorale fundamentate în terenul apărării vieții, a semnificației sale și a destinului său, par să fie o condiție de care nu se poate face abstracție, pentru a-i determina pe cei în vârstă să-și aducă aportul lor la misiunea Bisericii și pentru a-i ajuta să tragă un însemnat folos spiritual din participarea lor activă la viața comunității ecleziale.

• Exerciții de îmbunătățire a vederii
• Rezultatele studiului confirmă teama unei astfel de cooperări în fiecare dintre părți, care rezultă din stereotipurile menținute de societate, reticența neîntemeiată sau lipsa de încredere în sine [1].
• Într-o noapte și vedere bună

În linii mari, acesta este contextul în cadrul căruia se plasează prezentul document al Consiliului Pontifical pentru Laici. La elaborarea lui a contribuit un grup de muncă alcătuit din reprezentanții Secretariatului de Stat și ai diferitelor dicasterii ale Curiei Romane, în afară de responsabilii cu realitățile ecleziale mișcări, asociații, congregații religioase cu o îndelungă experiență în lumea vârstei a treia.

SENSUL ȘI VALOAREA BĂTRÂNEȚII Așteptările unei longevități trăite în condiții de sănătate mai bune față de trecut, perspectiva de a putea cultiva interese legate de un mai înalt grad de instruire a persoanelor, faptul ca bătrânețea să nu mai fie totdeauna sinonimă cu dependența și ca, prin urmare, să nu meargă totdeauna împreună cu pierderea calității vieții, nu par să fie suficiente pentru a conduce spre acceptarea unei perioade de existență, în care mulți dintre contemporanii noștri văd exclusiv o inevitabilă și apăsătoare fatalitate.

myanmar, birmanez, om, ochelari, au viziune scăzută, riduri, vechi, in varsta, pălărie

De fapt, astăzi este foarte răspândită imaginea vârstei a treia, ca o fază de declin în care insuficiența umană și socială este considerată drept ceva scontat. Însă acesta este un stereotip care nu dă dreptate unei condiții care în realitatea faptelor este mult mai diversificată, pentru că cei bătrâni nu sunt un grup uman omogen, iar bătrânețea este trăită în moduri foarte diferite.

Există o categorie de persoane care — capabile să culeagă semnificația pe care ea o are în arcul existenței umane — o trăiesc nu numai cu seninătate și demnitate, dar și ca pe o perioadă a vieții care oferă noi posibilități de creștere și de angajare. Și există o altă categorie — în zilele noastre chiar foarte numeroasă — pentru care bătrânețea este un adevărat traumatism. Este vorba de persoane care în fața îmbătrânirii iau atitudini care merg de la resemnarea pasivă la revoltă și la refuz disperat.

Persoane care, închizându-se în ele însele și plasându-se ele însele la marginile vieții, inoculează procesul propriei degradări fizice și mentale.

Prin urmare, se poate afirma că înfățișările vârstei a treia și a patra sunt tot atâtea câți bătrâni sunt, și că fiecare persoană își pregătește modul de a-și trăi propria bătrânețe pe parcursul întregii vieți.

În acest sens, bătrânețea crește împreună cu noi. Iar calitatea bătrâneții noastre va depinde mai ales de capacitatea noastră de a-i culege sensul și valoarea atât pe planul pur uman cât și pe planul credinței. De aceea, trebuie să plasăm bătrânețea într-un plan exact cu al lui Dumnezeu care este iubire, trăind-o ca pe o etapă a drumului prin care Cristos ne conduce spre casa Tatălui cf.

In 14,2. Numai în lumina credinței, întăriți de speranța care nu deziluzionează cf. Rom 5,5vom fi de fapt capabili să o trăim ca dar și ca misiune, într-o manieră cu adevărat creștină. Este secretul tinereții spiritului, care se poate cultiva în ciuda trecerii anilor.

Viziune și Misiune

Linda, o femeie care a trăit ani, ne-a lăsat o foarte frumoasă mărturie în viziune la o persoană în vârstă sens. Fizicește simt ceva piedici, dar spiritualicește fac totul, nu mă las împiedicată de cele fizice, nu le ascult.

Eu nu simt bătrânețea pentru că nu ascult de bătrânețea mea: ea înaintează de la sine, dar eu nu-i dau importanță.

Așadar, corijarea actualei reprezentări negative a bătrâneții este o angajare culturală și educativă care revine tuturor generațiilor.

Există o responsabilitate față de bătrânii de astăzi care trebuie ajutați să culeagă sensul vârstei lor, apreciindu-i resursele și învingând ispita refuzului, a autoizolării, a resemnării la un sentiment de inutilitate, a disperării. Și există o responsabilitate față de generațiile viitoare: aceea de a pregăti un context uman, social și spiritual în care fiecare persoană să poată trăi cu demnitate și din plin această etapă a vieții.

Această înțelegere a sacrei demnități a persoanei umane conduce spre a acorda valoare tuturor etapelor vieții.

• Cum afectează noaptea vederea
• Viziune și Misiune - Cercetașii RomânieiCercetașii României
• Valori, Misiune, Viziune - Aici cresc montessori
• Otilia Tudorel Actualizarea de sine:de la starea de bine la viziunea asupra lumii Irina Macsinga, Delia Vîrgă, Otilia Ioana Tudorel Rezumat Studiul de faţă îşi propune identificarea şi evaluarea legăturii între actualizarea de sine, starea de bine psihologică şi viziunea asupra lumii la nivelul intregului eşantion.
• Cum să afli procentul viziunii tale
• Demnitatea persoanei în vârstă şi misiunea sa în Biserică şi în lume – localuri-bucuresti.ro
• myanmar, birmanez, om, ochelari, au viziune scăzută, riduri, vechi, in varsta, pălărie | Pikist

Este o chestiune de coerență și de dreptate. De fapt este imposibil să se acorde cu adevărat valoare vieții unui bătrân dacă nu se acordă cu adevărat valoare vieții unui copil încă din momentul conceperii sale.

Construirea prognozatei societăți multigeneraționale va rezista numai dacă va avea la bază respectul față de viață în toate fazele sale. Prezența multor bătrâni în lumea contemporană este un dar, o bogăție umană și spirituală nouă, un semn al timpurilor care, dacă este înțeles și primit pe deplin, îl poate ajuta pe omul de astăzi să-și regăsească sensul vieții, care merge mult dincolo de semnificațiile contingente care-i sunt atribuite de piață, de stat și de mentalitatea dominantă.

Contribuția experienței pe care-o pot aduce cei bătrâni la procesul de umanizare a societății și a culturii noastre este cât se poate de prețioasă și trebuie solicitată, valorificând ceea ce am putea defini carismele proprii ale bătrâneții: Gratuitatea. Cultura dominantă măsoară valoarea acțiunilor noastre după parametrii unui eficientism care ignoră dimensiunea gratuității.

Valori, Misiune, Viziune

Bătrânul, care trăiește timpul disponibilității, poate readuce în atenția unei societăți prea ocupate necesitatea de a dărâma digurile unei indiferențe care înjosește, descurajează și oprește fluxul impulsurilor altruiste.

Generațiile mai tinere pierd pe zi ce trece sensul istoriei și împreună cu el identitatea proprie. O societate care minimalizează sensul istoriei, eludează misiunea de formare a tinerilor.

O societate care ignoră trecutul riscă să-i repete cu mai multă ușurință greșelile. Decăderea sensului istoric este imputabilă și unui sistem de viață care i-a îndepărtat și izolat pe bătrâni, împiedicând dialogul dintre generații. Astăzi trăim într-o lume în care răspunsurile științei și ale tehnicii par să fi înlocuit utilitatea experienței vieții acumulate de bătrâni în decursul întregii lor existențe.