Vederea și liliecii. Mit și realitate despre lilieci — localuri-bucuresti.ro

Aceasta a dus la ipoteza ca ei folosesc harti memorate.

Liliac "Eptesicus fuscus". Pentru un liliac care trebuie sa zboare ca sa se hraneasca sau sa zboare "acasa" sa se culce, viata nu e asa simpla pe cat pare.

Cei mai multi lilieci au vederea slaba si utilizeaza ecolocatia pentru a naviga; trimit apeluri si apoi interpreteaza ecourile ca imagini, aspecte posibile ale lumii inconjuratoare. Un liliac actualizeaza imaginea sa asupra lumii inconjuratoare de vederea și liliecii pana la 20 de ori pe secunda in timpul zborului normal.

Aceasta inseamna ca obtine doar cateva imagini de la o regiune din spatiu, inainte de a o lasa in urma. Cum liliecii nu planeaza pentru a se orienta, este probabil ca ei sa aibe o harta interna deosebit de performanta ce le permite sa se deplaseze rapid si sa faca manevre.

Cercetatorii au apelat la liliacul mare, maro, Eptesicus fuscus. Pe o perioada de sase vederea și liliecii, sase lilieci au fost eliberati din acelasi loc intr-o camera intunecata in care existau lanturi agatate de tavan in dezordine, in locatii diferite. Echipa de cercetatori a cartografiat deplasarea liliecilor cand au zburat in aceasta cursa cu obstacole, folosind microfoane foarte sensibile montate in pereti.

Cu aceste microfoane ei au preluat apelurile de ecolocatie lansate de lilieci si au stabilit locul in care se afla fiecare. Dupa doua zile, cei mai multi lilieci au inceput sa adopte trasee stereotipe, dar unice, de zbor.

Liliecii pareau ca au invatat cum sa zboare pe un traseu lin prin campul de obstacole, fara cum să refaci viziunea cu magie fie nevoie sa faca rotatii sau alte schimbari bruste de directie.

Apoi liliecii au fost eliberati din alt punct din camera, dar au revenit destul de repede la traiectoriile lor stabilite anterior. Dupa o pauza de o luna, liliecii au fost adusi din nou in camera si ei au zburat dupa traiectoriile lor folosite si inainte, ca si cand nu trecuse nici un moment de cand zburasera pe acolo.

Harta astfel memorata probabil ii ajuta sa acorde mai mult timp cautarii hranei, facand din navigatie un proces de fundal.

De asemenea, el avea picioarele din spate mult mai lungi și antebrațele mai scurte, similare mamiferelor cățărătoare care atârnă sub ramuri, cum ar fi leneșii și gibonii. Acest liliac cât palma umană avea aripi scurte și largi, sugerând că aceasta nu putea zbura la fel de repede sau la fel de departe ca speciile ulterioare de lilieci.

Harta ii ajuta si atunci cand apar schimbari in mediu. Cand cercetatorii au schimbat pozitia lanturilor, liliecii au conceput un nou traiect de zbor, mult mai repede decat la inceputul experimentului.