Treizeci de vedere

Față de alte filme care prezintă începuturile tranziției post-comuniste și traumele acesteia, precum Piața Universității r. Stere Gulea și Sorin Ilieșiu,filmul lui Calciu nu se situează de o parte anume a puternicului conflict dintre partidele istorice și FSN, culminând cu primele alegeri democratice din lângă masă, Acțiunea filmului se încheie înaintea Mineriadei din iunie, însă conștiința implicită a acestui eveniment apasă greu pe percepția acestuia, fiind clar că acest eveniment a sugrumat participarea socială extraordinară în spațiul și viața publice ale acelor cinci luni post-revoluționare.

După revoluție evită să reprezinte, în mare parte, figurile politice marcante ale perioadei, precum Ion Iliescu, Petre Roman sau Ion Rațiu acordându-le acestora atenție abia înspre finalul filmuluiconcentrându-se mai degrabă pe cetățenii Bucureștiului, încă bezmetici după proaspăta traumă a Revoluției, însă incredibil de activi și de angajați din punct de vedere politic.

Lansat înașadar la o distanță temporală considerabilă față de evenimentele portretizate în film, distanță care sedimentează și structurează întrucâtva treizeci de vedere asupra haosului aparent în imagini, oferă cadrelor observaționale ale lui Calciu capacitatea de a reprezenta cu acuitate o perioadă istorică complet tulbure. Vedem așadar pe parcursul documentarului o serie lungă de întâlniri, mitinguri și proteste în spațiul public din capitală — majoritatea coagulate în jurul Pieței Universității — din care reiese puternicul conflict ideologic al acelor luni și emergentele vedere încețoșată de ce una dintre scenele-cheie ale treizeci de vedere surprinde un susținător al liberalilor rătăcit în mijlocul unui miting pro-FSN, fiind asaltat de muncitori care îi cer să își prezinte carnetul de muncă, fiind convinși că dreapta va destabiliza industria grea și salariile muncitorilor români.

Sediile partidelor istorice sunt vandalizate, violențele din Decembrie 89 încă planează ca un spectru sinistru asupra cetățenilor, iar democrația este resimțită ca un șoc aproape la fel de puternic precum cel al căderii dictaturii. Este fascinant să privești cum românii încercau să se implice în construcția tânărului stat liber român, schimbând replici în spațiul public și dezbătând intens viitorul țării.

Dacă ați văzut Videogramele unei Revoluții de Andrei Ujică și Harun Farocki, atunci nu ratați această proiecție specială, în prezența regizorului. Filmul este proiectat alături de scurtmetrajul de ficțiune Nu trage perdeaua 20 minde Andrei Florescu.