Tăcerea din punctul de vedere al psihologiei. Ipostaze psihologice ale tacerii

Ai aflat un secret?

Meniu de navigare

Uneori, aflăm neintenționat secretele altora. Iar pentru mulți dintre noi, reacțiile negative pot fi următoarele: simți că ai brusc un ascendent asupra celuilalt sau simți nevoia să dezbați noua informație cu alții din jur. Pierzi din vedere rolul și scopul unui secret: păstrarea lui.

2. Vedere albă a limbii

Mai ales când ține de viața altuia, când nu știi ce efecte poate produce momentul tău de adrenalină în care faci confesiuni care nu te privesc. Vrei să spui ceva cu orice preț?

Dezvăluie-ți propriile secrete. Nu e prea plăcut, nu? Tindem să credem că vorbele noastre nu pot avea un impact devastator. Și totuși, îl au. Oameni care se luptă cu anumite situații pot fi copleșiți de indiscrețiile noastre, pot fi supuși unor judecăți nedorite sau pot fi făcuți brusc vulnerabili.

Ce motiv ai să faci public secretul altuia? Răspunde întâi la această întrebare. Poate persoana respectivă beneficiază de un respect pe care vrei să îl știrbești, poate te ignoră e dreptul ei sau poate de mult voiai să obții un avantaj cu care poți manipula. Numai motive frumoase… și bune să te abții.

Să nu ne băgăm în vorbă… Există și subiecte care nu ne privesc, dar care, întâmplător ajung la noi. Atunci, ca niște oameni plini de opinii, simțim nevoia să le facem cunoscute, ba chiar să susținem vehement anumite puncte de vedere, nenecesare celor implicați.

MANIPULAREA PSIHOLOGICA SI FAKE NEWS - Daniel David - TEDxCaleaDomneasca

Nu spune nimeni să nu ai opinii, dar este civilizat tăcerea din punctul de vedere al psihologiei evaluezi corect situația și să vezi dacă îți sunt solicitate, dacă aduc vreo soluționare sau dacă… mai bine taci. Inteligența ta emoțională este în vacanță Inteligența emoțională a fost studiată pe loturi semnificative de oameni, iar concluziile arată că ne lipsește o anumită conștientizare din punct de vedere social.

Uneori ajungem să spunem anumite lucruri fără a avea finețea să observăm care sunt implicațiile pe care le atrag.

Iar pentru a controla astfel de scăpări ar trebui să fim capabili să empatizăm cu emoțiile și experiențele celor din jur. Suntem atât de preocupați de ceea ce credem noi că avem de spus și cum ne afectează ce auzim în jur încât ajungem să ne ignorăm interlocutorii. Nu poți avea pretenția că vei înțelege o altă persoană până când nu îți focusezi atenția asupra ei. Iar frumusețea acestei conștientizări este că îți poți ajusta discursul astfel încât să îți îmbunătățești semnificativ relațiile cu alți oameni.

Fie că este un conflict între alte persoane, sau unul personal, uneori este extrem de sănătos să trasăm anumite limite în privința comunicării.

Cele mai accesate psihoteste:

Te cerți cu iubitul? Ai grijă ce spui, întrucât ulterior nu poți retrage cuvintele.

Pe parcursul a paisprezece capitole originale, autorii ne prezintă un context pentru înțelegerea fenomenului și procesului rușinii și oferă o analiză a teoriilor și practicilor contemporane în domeniu. În plus, cartea abundă în exemple de cazuri, idei profunde și povești personale provocatoare. În prezent avem suficiente dovezi empirice care să susțină ideea prezenței ubicue a rușinii ca emoție negativă primară în aproape toate psihopatologiile. Dar până la această carte nu am avut, din păcate, o imagine atât de clară a modurilor în care rușinea se prezintă clinic și a tipurilor de reacții pe care trebuie să le avem din punct de vedere terapeutic.

Abține-te de la jigniri, etichetări, generalizări, cuvinte urâte. Dacă simți furie, retrage-te, calmează-te și apoi discută.

Cu atât mai mult când conflictul nu te privește, abține-te să iei partea cuiva. Indiferent de relația cu persoana respectivă, în primul rând acordă-i încrederea necesară că se poate apăra și singură, iar în al doilea rând, dacă nu poți interveni pentru calmarea spiritelor, retrage-te. See Also.