De vorba online – Maria Nanu

Percepția viziunii se numește

Context general[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere neurofiziologicla baza formării unei imagini perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și interacțiunea dintre diverșii analizatori.

[Solidaritate în imobiliare] Evaluări imobiliare după #Covid-19 - Webinar RE/MAX

În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge astfel imagini perceptive monomodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de către un singur analizator și imagini perceptive plurimodale cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori.

Perceperea unuia și aceluiași obiect prin mai mulți analizatori organe de simț este, evident, mai eficientă decât perceperea doar printr-un singur analizator.

Datorită specializării funcționale relativ înguste, fiecare analizator nu poate să reflecte realitatea decât fragmentar, unilateral.

percepția viziunii se numește

Orice obiect concret, oricât ar părea de simplu, posedă o multitudine de aspecte, însușiri și relații, care nu pot fi surprinse toate de către un singur analizator. Diversificarea analizatorilor a fost impusă, în cursul evoluției, de necesitatea cuprinderii unei game mai întinse de însușiri și laturi ale realității obiective, pentru o mai bună adaptare la influențele ei.

Dar tocmai pentru ca valoarea adaptativă a percepției să devină mai mare, s-a impus tot atât de necesar ca principiul diferențierii și specializării să fie întregit cu principiul interacțiunii și integrării plurimodale. Superioritatea calitativă pe care o dobândește percepția umană, se datorează, în bună parte, tocmai dezvoltării funcției integrării plurimodale și interacțiunii dintre imaginile monomodale și cele plurimodale. Ea este rezultatul unui proces activ, orientat și subordonat unor scopuri concrete ale activității de cunoaștere teoretice sau practice.

percepția viziunii se numește

Întotdeauna, desfășurarea percepției este susținută și mijlocită de o serie de operații pe care le efectuăm cu și asupra obiectului perceput: acțiuni de deplasare, de așezare-ordonare, de probare-măsurare, de descompunere etc. Grație acestor acțiuni, imaginea perceptivă dobândește adecvarea și precizia necesare în reglarea optimă a comportamentului și activității.

Percepția mișcării - Motion perception - localuri-bucuresti.ro

În condițiile percepției cotidiene, avem impresia ca percepția se realizează automat și instantaneu, de îndată ce stimulul acționează asupra unui analizator organ de simț sau a altuia.

În realitate, procesul perceptiv este unul de desfășurare fazică, având următoarele faze: orientarea, detecția, discriminarea, identificarea și interpretarea.

percepția viziunii se numește

Percepția este guvernată de o serie de legi generale, aplicabile tuturor modalităților senzoriale și percepția viziunii se numește situațiilor reale.

Enumerăm pe cele mai importante: legea integralității-structuralității, legea selectivității, legea constanței perceptive, legea semnificației și legea proiectivității.

Meniu de navigare

Pe lângă formele simple ale percepției, există și formele complexe: percepția viziunii se numește spațiului, a timpului, a mișcării. Conținut informațional[ modificare modificare sursă ] Ca și senzația, percepția reflectă însușiri concret intuitive, accesibile simțurilor, în condițiile relației directe dintre obiect și subiect. Sunt însușiri furnizate prin intermediul analizatorilor și vizează aspecte de culoare, formă, mărime etc.

Dar, în timp ce senzațiile reflectă însușiri simple, elementare, luate separat, percepția reflectă însușiri complexe. Ea reflectă obiectul așa cum este el dat, în ansamblul însușirilor lui date integral și unitar.

percepția viziunii se numește

Reflectarea din percepție are un caracter direct, nemijlocit și obiectual. Percepția integrează informațiile senzoriale și se raportează la obiecte, fenomene, în ansamblul lor. Percepția este bogată în conținut, deoarece reflectă atât însușirile principale, cât și pe cele de detaliu.

3. FORMELE PERCEPŢIEI CULORILOR, SPECIFICĂ ÎN REGLAREA ACTIVITĂŢII PSIHOFIZIOLOGICE

Percepția realizează o reflectare activă, relaționată cu contextul. Reflectare monomodală și plurimodală[ modificare modificare restabiliți vederea cu 1 ] Din punct de vedere al completitudinii reflectării, putem vorbi despre o reflectare monomodală sau plurimodală.

Prin reflectare monomodală ne referim la percepții raportate strict la un anumit analizator vizual, auditiv, olfactiv, gustativ etc.

percepția viziunii se numește

Prin reflectare plurimodală ne referim la percepții raportate la mai mulți analizatori și care permit identificarea unor însușiri complexe cum ar fi: forma, mărimea, greutatea, volumul, timpul sau mișcarea. În concluzie, conținutul informațional al percepției este bogat, complex și obiectual.

percepția viziunii se numește

Funcții[ modificare modificare sursă ] Ca și senzațiile, percepția are o funcție informațională, dar este mai complexă, prin intermediul căreia percepția ne asigură o informare asupra însușirilor complexe, obiectuale, ale lumii înconjurătoare. Percepția are și o funcție adaptativ reglatorie, prin care îndeplinește roluri majore în adaptarea organismului la mediu și în activități complexe ale omului scrisul, cititul, manipularea unor vehicule sau instalații complexe etc.