Tot ce trebuie să știți despre anatomia, structura și funcțiile ochiului

Centrul de vedere cortical este la. Ochiul uman

Formarea imaginii[ modificare modificare sursă ] În cazul ochiului emetrop vederea normalăimaginea se formează pe retină. Pentru ca razele de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte. Cantitatea de refracție depinde în mod direct de distanța de la care este văzut obiectul.

  1. Medic primar Psihiatrie Tulburarile cognitive sunt caracterizate prin modificari ale structurii si functiei cerebrale care produc afectarea invatarii, orientarii, judecatii, memoriei si capacitatile intelectuale.
  2. Atrofia corticală posterioară Atrofia corticală posterioară numită sindromul lui Benson, este o afecţiune degenerativă rară a sistemului nervos care duce la declinul vederii.
  3. Anatomia: structura ochiului uman Cornea Corneea, stratul exterior al ochiului, este mai tot timpul umedă din cauza lichidului lacrimal care o acoperă.
  4. Miopie într-un singur ochi
  5. Atrofia corticală posterioară - localuri-bucuresti.ro
  6. Их следовало обучить правилам обращения с множеством машин и устройств, служивших опорой в повседневной жизни.

Un obiect situat la o distanță mai mare necesită mai puțină refracție decât unul situat la o distanță mai mică. Cel mai mare procentaj din procesul de refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în cristalin.

Ochiul uman

Lumina trece prin mediile transparente cornee, umoare apoasă, umoare sticloasă și cristalin si formează o imagine răsturnată pe retină. Pe retină, celulele specializate transformă imaginea în impulsuri nervoase.

centrul de vedere cortical este la

Acestea ajung prin nervul optic până la regiunea posterioară a creierului. Acesta din urmă interpretează semnalele printr-un mecanism complex care implică milioane de neuroni. Razele de lumină suferă la flogenzima în oftalmologie ochiului o refracție triplă: razele de lumină își schimbă direcția; o refracție are loc la nivelul corneei și câte una pe fiecare față a cristalinului; imaginea se formează pe retină, pe pata galbenă și este reală, mai mică și răsturnată.

centrul de vedere cortical este la

Defecte de vedere[ modificare modificare sursă ] Orice deviere de la starea emetropă vederea normală reprezintă un defect de vedere. Cele mai des întâlnite defecte de vedere ale ochiului uman sunt: Diferențele dintre defectele principale de vedere Miopia este cel mai des întâlnit defect de vedere, aceasta având un caracter patologic apare la naștere și ia loc atunci când globul ocular al ochiului miop este mai mare decât cel al ochiului normal, imaginea formându-se în fața retinei.

Miopia este corectată cu ajutorul lentilelor divergente.

Atrofia corticală posterioară

Hipermetropia este de asemenea un defect patologic, aceasta însă luând loc mai rar decât miopia. Globul ocular al ochiului hipermetrop este mai mic decât cel al ochiului normal, în consecință imaginea formându-se în spatele retinei. Hipermetropia este corectata cu ajutorul lentilelor convergente.

centrul de vedere cortical este la

Prezbitismul este un defect de vedere care apare de obicei la bătrânețe, acesta comportându-se în același mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de atrofierea elasticității cristalinului. Prezbitismul este tratat cu ajutorul unei lentile convergente.

centrul de vedere cortical este la

Strabismul are drept cauză slăbirea unuia dintre mușchii centrul de vedere cortical este la ai globului ocular, acesta fiind corectat prin exerciții de întărire a musculaturii ciliare. Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vârstă înaintată, aceasta fiind cauzată de pierderea treptată a transparenței opacifierea cristalinului.

centrul de vedere cortical este la

În cazul cataractei congenitale, aceasta este corectată prin secționarea unei porțiuni a irisului și a capsulei cristaliniene ori prin extragerea cristalinului și înlocuirea acestuia cu un cristalin artificial reprezentat de către o lentilă biconvexă.

Astigmatismul este o boală oftalmologică manifestată printr-o deformare a corneei care atrage după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină în globul ocular. În cazul astigmatismului, razele de incidenta de lumină albă ce sosesc la ochi sub formă de raze paralele vor suferi un proces intens și inegal de refracție, și prin urmare, cu cât această refracție diferențiată va fi mai mare, cu atât astigmatismul va fi considerat mai grav.