Care este viziunea lui Putin

Care este viziunea lui Putin din Ucraina: de la Maidan la război civil, Editura Tact În ultima perioadă a intrat în conflict cu puterea de la Kremlin, fiind un critic al politicii lui Putin. Interviul de mai jos, realizat în ianuarie de Tom Parfitt, pe atunci corespondent la Moscova pentru The Guardian, n-a mai fost publicat niciodată.

Este un document remarcabil — de departe cea mai revelatoare relatare apărută până acum despre viziunea lui Putin asupra conducerii şi originile acesteia. Sub Gorbaciov, s-a reîntors la Moscova, devenind un publicist activ în fermentul democratic al vremii, înainte de a se alia cu Elţîn şi a contribui la organizarea alegerilor trucate dincare i-au permis acestuia din urmă să rămână la Kremlin.

Cu o inteligenţă mai ascuţită şi mai preocupat de istorie decât Surkov şi, la fel ca acesta, tras pe linie moartă, chiar dacă într-o manieră mai puţin dramaticăPavlovski schiţează un remarcabil portret al originilor, temperamentului şi viziunii lui Putin — mai ales a atitudinii acestuia faţă de capital. Deşi de-abia începuse să lucreze în Sankt-Petersburg, dacă ne uităm la materialele documentare din epocă vedem că avea deja o întreagă serie de atitudini privitoare, spre exemplu, la ideea că sistemul administrativ al Rusiei ar trebui să fie unul centralizat, unitar, sau faptul că accepta ca cinovnicii birocraţii să primească mită.

Chiar dacă multă lume a fost surprinsă de asta, e incontestabil că avea o viziune pozitivă asupra acestui aspect. Ba chiar împărtăşea — reproducând-o de câte ori avea ocazia — scandaloasa teză a primarului de atunci al Moscovei, Care este viziunea lui Putin Popov, potrivit căreia birocraţii aveau dreptul la un comision pentru contractele pe care le semnau.

Apoi exista, fireşte, şi finul său dispreţ faţă de democraţii acelor ani, care îşi primiseră puterea pe degeaba, fără nicio luptă, de parcă o găsiseră pe jos.

Omul care și-a subordonat o țară. Cine este Mr. Putin? Un interviu cu David Satter

Aşa că multe dintre aceste idei existau deja în această epocă, printre care şi nişte semne ale oportunismului lui Putin — sentimentul lui că nu-i nevoie să mergi împotriva curentului, ci alături de el.

De ce să te lupţi cu valurile şi să-ţi consumi resursele? Trebuie să te foloseşti de forţa lor, lăsându-se dus în direcţia în care ţi-ai propus de fapt să mergi. Putin a avut instictul ăsta de la bun început. De la Vladimir Jirinovski, liderul ultranaţionalistului Partid Liberal Democrat, preluase ideea că Rusia ar trebui împărţită în general-gubernatorstva — gubernii generale —, care să aibă câte un guvernator-general în frunte.

Elţîn visase şi el la o astfel de divizare administrativă, dar nu reuşise s-o pună în practică.

Introduction to Complexity: Introduction to Dynamics

E o idee foarte populară în Rusia. În ce măsură au fost aceste idei influenţate de prăbuşirea Uniunii Sovietice? Eu eram unul dintre aceştia. Prietenii mei şi cu mine nu puteam accepta ce se întâmplase: şi ne-am zis că nu putem lăsa lucrurile să continue aşa.

Cum ar putea sfârși regimul lui Vladimir Putin, în viziunea istoricului Cosmin Popa

În elită erau sute, mii de astfel de oameni, care nu erau comunişti — eu, spre exemplu, n-am fost niciodată membru de partid. Erau oameni cărora pur şi simplu nu le plăcea cum fuseseră făcute lucrurile în Grupul consta din oameni foarte diverşi, cu idei extrem de diferite despre libertate. Prin revanşă înţeleg renaşterea marelui stat în care trăise şi cu care se obişnuise.

Nu ne doream un alt stat totalitar, fireşte, dar voiam unul pe care să-l putem respecta.

• Omul care și-a subordonat o țară. Cine este Mr. Putin? Un interviu cu David Satter
• Когда с вопросами и ответами покончат, ему сообщат результаты.
• Modul în care hidrocefalia afectează vederea
• Она поняла смысл этого удаленного светового пятна, сквозь которое в Диаспар врывался ветер.
• Пока Сенаторы про себя перебирали различные возможности решения этой загадки, по их лицам можно было изучать все оттенки недоумения.
• Timpul prezent – Viitorul Rusiei în viziunea lui Putin – Radio România Cultural

Puteai avea o opinie bună despre Elţîn, îţi putea părea rău de el. Pentru mine, însă, era important să-l văd într-o altă lumină: care este viziunea lui Putin de-o parte, era necesar să-l protejez de orice formă de sancţiune sau pedeapsă, pe de alta, el era cea din urmă speranţă pentru stat, pentru că era limpede că dacă guvernatorii ajungeau la putere, ar semna un alt Acord Belovejski, în urma căruia Rusia ar fi încetat să existe.

Putin e un om sovietic care n-a învăţat nimic de pe urma prăbuşirii Rusiei.

Urmărește-ne pe Mai ales după anulPutin se auto-poziționează drept patriot rus. Dar de facto la un nivel foarte profund el este de fapt patriot sovietic.

De fapt, ceva învăţăminte a tras el, dar unele extrem de pragmatice. A avut un mod foarte sovietic de a înţelege venirea capitalismului. Noi toţi am fost învăţaţi că sistemul capitalist este împărăţia demagogilor, în spatele cărora se află marea finanţă, iar în spatele acesteia, un aparat militar ce aspiră la controlul întregii lumi.

E o imagine foarte clară şi simplă, cea pe care o avea Putin în minte — nu o ideologie oficială, ci o formă de bun simţ. Credea că noi, cei din Uniunea Sovietică, fuseserăm cu toţii nişte idioţi: noi încercaserăm să construim o societate dreaptă, echitabilă, când, de fapt, ar fi trebuit să facem bani. Dacă am fi făcut mai mulţi bani decât capitaliştii occidentali, i-am fi putut cumpăra pur şi simplu, sau am fi putut construi o armă pe care ei n-o aveau.

Cum arată harta lumii în viziunea lui Vladimir Putin

Asta era tot. A fost un joc pe care l-am pierdut, pentru că n-am făcut câteva lucruri simple: nu ne-am creat propria clasă de capitalişti şi nu le-am dat propriilor noştri prădători capitalişti şansa să se dezvolte, pentru a-i devora pe prădătorii capitalişti ai celorlaţi. În ce măsură continuă aceste idei să se afle la baza sensibilităţii politice a lui Putin şi a Rusiei pe care a construit-o? Nu cred că modul de-a gândi al lui Putin s-a schimbat fundamental de-atunci.

Lui i se pare că sunt nişte idei de bun simţ.

• Viziunea lui Putin asupra lumii. Interviu cu Gleb Pavlovski | CriticAtac
• Dupa mai multe rebeliuni din partea osetilor, care doreau autonomie, innabusite de autoritati, Armata Rosie a invadat Georgia, ina inlaturat conducerea statului si a infiintat Republica Socialista Sovietica Georgiana si Oblastul Autonom al Osetiei de Sud, in cadrul acesteia.
• Ce este viziunea minus 8
• Omul care și-a subordonat o țară.
• O lovitură de palat este potențată de o ridicare populară la care se adaugă o criză de sistem și astea sfârșesc prin a aduce acele transformări calitative, acel salt calitativ.
• Cum ar putea sfârși regimul lui Vladimir Putin, în viziunea istoricului Cosmin Popa

De-asta se şi simte confortabil şi sigur pe poziţia lui, pe care nu-i e teamă să şi-o susţină în faţă nimănui.

Probabil că-şi zice: uită-te cum oamenii ăştia din Vest una spun şi alta fac. Au sistemul ăsta minunat cu două partide, unul îi predă puterea celuilalt, iar în spatele lor se află unul şi acelaşi lucru: capitalul.

Acum e o fracţiune de capital, după aia vine alta. Şi cu banii ăştia au cumpărat toată intelighenţia şi fac ce politici cred de cuviinţă. De ce să nu facem şi noi la fel? Putin e un om sovietic care şi-a propus să-şi ia revanşa, dar nu într-un mod stupid, militar, ci în sens istoric. E un ţel scris în limba sovietică, cea a geopoliticii, a unui pragmatism dur, care era apropiat de cinism, dar care, în esenţă, nu era cinic.

După mai multe rebeliuni din partea osetilor, care doreau autonomie, înnăbuşite de autorităţi, Armata Roşie a invadat Georgia, îna înlăturat conducerea statului şi a înfiinţat Republica Socialistă Sovietică Georgiană şi Oblastul Autonom al Osetiei de Sud, în cadrul acesteia. Înpoliticienii oseti au cerut să primească statutul de republică autonomă în cadrul URSS, la fel ca Georgia. Refuzul autorităţilor de la Tbilisi a dus la un război între cele două părţi, în

Putin nu-i un cinic. Consideră că omul e o fiinţă păcătoasă şi orice încercare de-a o îmbunătăţi e inutilă. Crede că bolşevicii care au încercat să construiască nişte oameni drepţi, care să gândească corect, au fost nişte idioţi, şi că n-ar fi trebuit să facem asta. Am irosit o grămadă de bani şi energie în acest scop, încercând, în acelaşi timp, să mai eliberăm şi alte popoare. De ce-am face asta? N-avem nicio nevoie. Putin crede că ar trebui să fim nişte capitalişti mai mari şi mai buni decât capitaliştii înşişi, şi să avem un stat mai bine consolidat: între stat şi mediul de afaceri ar trebui să fie cea mai strânsă uniune cu putinţă.

Un sistem bipartit ca în Statele Unite? Perfect, o s-avem şi asta.

Timpul prezent – Viitorul Rusiei în viziunea lui Putin

Putin a lucrat ani de zile la realizarea lui. Deşi recunoaşte că nu prea i-a reuşit, eu cred că tot asta îşi doreşte, cu toate că îşi dă seama că e o sarcină mult mai complicată decât şi-a imaginat. Dar politica ar trebui să se desfăşoare prin intermediul partidelor. Actualul sistem nu e unul monopartit. Nu există nicio asemănare cu Partidul Comunist din Uniunea Sovietică. Partidul de guvernământ, Rusia Unită, nu este statul, ci doar o adunătură de oameni care se agaţă de Kremlin — un sistem telefonic care transmite semnalele de la Kremlin în jos, prin intermediul aparatului regional.

Viziunea lui Putin asupra lumii. Interviu cu Gleb Pavlovski

Spre deosebire de vechiul PCUS, n-are pic de independenţă şi nu poate acţiona pe cont propriu. Nu poate îndeplini directivele politice. Are nevoie de o listă completă de instrucţiuni, de la unu până la cinci. Dacă paşii trei şi patru lipsesc, se opreşte şi aşteaptă să primească ordine.

Şi ăsta-i unul dintre lucrurile pe care le-a realizat Putin, că ai nevoie de vot, de legitimitatea pe care ţi-o poate da numai poporul, nu faptul că în ai cucerit Palatul de Iarnă. Îşi doreşte cu adevărat un sistem bipartit, în cadrul căruia să existe o reală competiţie pentru putere? Putin nu crede că între partidele politice din Occident există o adevărată competiţie pentru putere. Consideră că totul nu este decât un joc, ca o rundă de golf într-un club privat: unul dintre jucători este un pic mai puternic, celălalt un pic mai slab, dar, de fapt, nu există o concurenţă reală între ei.

Şi-l imaginează cumva ca în Republica Federală Germană de după război, sub conducerea lui Konrad Adenauer. Există două partide, dintre care unul are puterea, iar al doilea stă pe tuşă şi aşteaptă, poate pentru multă vreme. Social-democraţii au aşteptat, am impresia, din până în E un fel de sistem cu un partid şi jumătate. Putin a spus mereu că, la un moment dat, opoziţia va ajunge la putere şi că trebuie să fim pregătiţi pentru asta.

Prin a fi pregătiţi, înţelegea că trebuie să fim atât aici, cât şi acolo, adică să controlăm ambele partide.

Chestia asta cu al doilea partid încă nu funcţionează în Rusia, dar Putin nu era împotriva transformării comuniştilor în social-democraţi. Bineînţeles că toate partidele ar fi trebuit să fie controlate de preşedinte. Ideea unei puteri prezidenţiale aflată cu o treaptă mai sus decât celelalte trei puteri e statuată în constituţie. Preşedintele are un tip special de putere, fără legătură cu puterea executivă: aceasta din urmă se sfârşeşte cu primul ministru.

Preşedintele e deasupra tuturor, ca un ţar. Pentru Putin asta-i literă de lege. El crede că în statele şi societăţile mai vechi există un simţ al ordinii — oamenii nu doresc să-şi anihileze adversarul după ce câştigă alegerile —, pe care noi nu-l avem.

Mai crede şi că toate formele de putere de care a avut parte Rusia până în prezent au fost nedesăvârşite. Dorinţa lui e să construiască o formă de guvernare solidă şi durabilă. Deci Putin promovează în mod voit ideea de preşedinte-ţar?

Putin n-a agreat niciodată ideea de preşedinte obiecte periculoase pentru vedere partid. Dar asupra acestei chestiuni n-a existat niciodată un consens în echipa lui.

Cei care şi-au imaginat un preşedinte de partid, n-au făcut-o într-un sens occidental, ci ca pe o rotaţie periodică a unui grup de elită, care petrece ceva timp la putere şi adună beneficii — financiare, de carieră şi reputaţie —, apoi se dă la o parte.

După aceea, puterea este preluată de cel de-al doilea grup, care, însă, nu aspiră să-l distrugă pe cel de dinainte. Putin a spus-o mereu, ne cunoaştem cu toţii şi încă n-am ajuns acolo, ştim că imediat ce ne care este viziunea lui Putin da la o parte, ne veţi distruge. A spus-o pe şleau: o să ne puneţi la zid şi-o să ne executaţi.

Şi asta era o credinţă adânc înrădăcinată, bazată pe confruntările dure dincând Elţîn a tras asupra Sovietului Suprem şi-a omorât cu mult mai mulţi oameni — după cum prea bine ştie şi Putin — decât s-a anunţat în mod oficial. A mai fost o confruntare şi încând grupul condus de Evgheni Primakov şi Iuri Lujkov i-a spus lui Elţîn în faţă că dacă nu le cedează puterea de bună voie se poate aştepta la aceeaşi soartă ca a lui Nicolae Ceauşescu.

Care este viziunea lui Putin Germania, spre exemplu, exista aceeaşi idee: germanii au o înclinaţie spre totalitarism, aşa că nu trebuie să li se permită să aibă de-a face cu politica. Trebuie să poată vota liber, dar cei care controlează politica reală trebuie să rămână aceiaşi, să nu cedeze niciun centimetru. Trebuia creat un sistem strict de control. Totul în Rusia — pragul electoral pentru intrarea în duma de stat, sistemul cu un partid şi jumătate — este preluat din experienţa germană. Doar că, în Rusia, această experienţă n-a reuşit pe deplin, dovadă fiind şi strânsa împletire dintre finanţe şi politică.

E cinic din punct de vedere al teoriilor democratice? Da, probabil, dar de-aici nu pare a fi cinism.

1. Cum arată harta lumii în viziunea lui Vladimir Putin
3. До меня только что дошло: может быть, я и есть Ярлан Зей.
4. Джизирак знал, что стоит на рубеже двух эпох: он уже повсюду чувствовал убыстряющийся пульс человечества.
5. А сколько нам понадобится времени, чтобы добраться до крепости.

Poate că funcţionează mai bine în Europa, dar sistemul vostru e mai vechi, aţi învăţat cum să faceţi lucrurile mai bine. Era un pact între elita conducătoare şi principalele grupuri ale societăţii, cărora le era garantat un anume grad de distribuţie socială. Nu e suficient, pentru că statul e sărac, sau cel puţin aşa era la începutul mandatului lui Putin. Rata mortalităţii în rândul bărbaţilor era extrem de mare, aşa că femeile au devenit capii familiilor.

Aceste straturi sociale care avuseseră de pierdut în trecut au profitat de faptul că erau cele mai importante din ţară. Pe de altă parte, consensul trebuia să cuprindă şi o elită care dorea să se simtă liberă, şi care pretindea libertate absolută de mişcare peste graniţe. Pentru Elţîn, relaxarea restricţiilor la frontiere nu era o prioritate.

Pentru Putin, a fost important de la bun început. Dacă vreţi să părăsiţi jocul, poftiţi, vă rog. N-o să fie nicio presiune ideologică — pentru că nu-i nicio nevoie de ea. O să fie un stat fără idei, bazat pe bun simţ şi pe omul obişnuit, pe cetăţean. Cu toate acestea, masele nu trebuie să aibă acces la putere — poporului nu-i poate fi încredinţată conducerea, pentru că este totalitar.

Acesta a fost consensul lui Putin, instaurat în anulcând a existat o autentică dorinţă de depolitizare şi de întoarcere la ceva mai apropiat de modelul sovietic, care este viziunea lui Putin care a început să se destrame cu un an în urmă.

Momentul de debut al dizolvării sale a fost cel în care Putin a decis că el era singurul său garant, că doar el era în stare să controleze întreaga situaţie. Asta a fost greşeala lui. Decizia lui de-a reveni la preşedinţie în friza mania grandorii. Consensul îl transformase într-o figură carismatică în care începuse să creadă chiar şi el. Încând s-a retras de la putere, Putin se hotărâse să încerce o extindere a consensului. Asta era principala lui idee — ţara are nevoie de o schimbare, nu poate fi condusă de generali.