Am o suspiciune de apendicită

LinkedIn Apendicita acută — simptome, diagnostic, tratament Apendicita acută reprezintă inflamaţia acută a apendicelui vermiform. Apendicita acută reprezintă urgenţa chirurgicală abdominală cea mai frecventă, cu evoluţie benignă în condiţiile diagnosticului şi tratamentului precoce.

Ea apare la orice vârstă, dar este mai rară la copii mici, frecventă în decada a doua şi a treia de viaţă şi din nou mai puţin frecventă odată cu înaintarea în vârstă; faptul este corelat întrucâtva cu importanţa cantităţii de ţesut limfoid conţinut de organ.

Simptome apendicita: cum o deosebesti de alte afectiuni

Headstand pentru viziune la pubertate incidenţa este egală la ambele sexe, în timp ce la adolescent şi adultul tânăr boala apare de două ori mai frecvent la sexul masculin.

Ce este apendicele în organismul nostru și unde se găsește? Apendicele vermiform este un segment al intestinului gros, anexat cecului şi trasformat într-un organ cu structură limfoidă. El se găseşte în fosa iliacă dreaptă, în loja cecală, având o lungime medie de 5 — 10 cm, cu variaţii extreme între 2 — 22 cm şi un diametru de 5 — 8 mm.

Cum se manifestă apendicita acută?

Poziţia apendicelui faţă Am o suspiciune de apendicită cec este variabilă, direcţia sa poate fi diferită, punctul de inserţie pe cec este semnalat de locul de întâlnire la exterior al celor trei tenii musculare. Variaţia sediului său influenţează simptomatologia şi semiologia apendicitei acute precum şi complicaţiile acesteia.

După poziţie, apendicele poate fi: paracolic, retrocecal, preileal, retroileal, promontoric, pelvian, subcecal.

Vascularizaţia arterială este realizată de artera apendiculară — ram din artera ileo-colică, iar venele drenează în vena ileo-colică care se varsă în vena mezenterică superioară.

Limfaticele converg către nodulii limfatici colectori situaţi de-a lungul arterei ileo-colice, iar inervaţia simpatică a apendicelui este asigurată de plexul nervos al arterei mezenterice superioare. Cum apare apendicita acută? Etiopatogenia apendicitei acute are drept element central procesul de obstrucţie a lumenului apendicular. Cauzele obstruării acestui lumen pot fi: fecaliţi cel mai frecventhipertrofia ţesutului limfoid, bariul folosit pentru explorări radiologice, seminţe de fructe sau legumne, paraziţi intestinali.

Cum se manifestă apendicita acută? | Arcadia Spitale si Centre Medicale

În urma obstrucţiei complete, deoarece mucoasa apendiculară continuă să secrete în mod normal, se produce distensia lumenului apendicular. Acest proces stimulează terminaţiile nervoase viscerale şi determină durere, medie ca intensitate, Am o suspiciune de apendicită, în regiunea mezogastrică a abdomenului, în fosa iliacă dreaptă sau în epigastru, în funcţie de sediul şi direcţia apendicului. Procesul de distensie stimulează de asemenea peristaltica intestinală, resimţită sub formă de crampe.

Bacteriile prezente în mod normal în lumenul intestinal se regăsesc şi în lumenul apendicelui, iar multiplicarea lor accentuează procesul de distensie. Creşterea presiunii în lumenul apendicular generează comprimarea circulaţiei limfatice şi producerea edemului, creşterea presiunii venoase, obstrucţia venulelor şi capilarelor.

Fluxul arterial persistă, ceea ce duce la congestie, tromboze vasculare şi ischemie. Aceasta permite invazia bacteriană din lumen prin mucoasa inflamată în tunicile mai profunde.

Procesul inflamator afectează şi seroasa apendiculară, apoi peritoneul parietal. Regiunile din peretele apendicular care au suferit proces de ischemie se infarctizează, cu apariţia zonelor de necroză, care perforează. Din punct de vedere bacteriologic, în culturile realizate la bolnavii cu apendicită acută gangrenoasă, peritonită sau abces apendicular s-au izolat germeni aflaţi în mod uzual în flora intestinală normală. Dintre germenii aerobi s-au identificat: Escherichia coliKlebsiella, Proteus, Pseudomonas, enterococi.

Tratamentul apendicitei acute este strict chirurgical. Apendicectomia se poate face prin abord laparoscopic de preferat, datorita multiplelor avantaje sau clasic. Se evidentiaza apendicele inflamat si se indeparteaza. In continuare, chirurgul inspecteaza zona in care a fost apendicele pentru a se asigura ca nu exista complicatii, iar miniinciziile sunt suturate, de obicei cu fire resorbabile.

Bacteriile anaerobe sunt reprezentate în principal de Bacteroides fragilis, apoi Clostridium perfringens. Tabloul clinic din apendicita acută Apendicita acută are manifestări clinice foarte variate, putând, practic, mima orice afecţiune acută dureroasă abdominală.

Simptomul iniţial este aproape întotdeauna durerea abdominală de tip visceral care apare datorită distensiei lumenului. Este de regulă imprecis localizată în regiunea periombilicală sau epigastrică.

Apendicita acuta la copil | Medlife

Această durere de tip visceral este de intensitate mică, frecvent colicativă, rareori intensă, durând de regulă 4 — 6 ore. În momentul în care inflamaţia cuprinde şi Am o suspiciune de apendicită peritoneală, durerea devine somatică, permanentă şi mai intensă, accentuată de mişcări sau de tuse şi localizată, de regulă, în fosa iliacă dreaptă.

Apariţia de greţuri şi vărsături înainte de apariţia durerii este extrem de rară. Anorexia este atât de frecventă încât prezenţa foamei ar trebui să ridice suspiciuni în ceea ce priveşte corectitudinea diagnosticului de apendicită acută. Tulburările de tranzit constipatie, mai rar diaree au o importanţă diagnostică redusă.

Apariţia diareei poate fi determinată de un apendice inflamat situat în imediata apropiere a colonului sigmoid sau a rectului. Fenomenele urinare polakiuria şi disuria apar în cazul în care apendicele este situat în apropierea vezicii urinare. Semne generale precum: temperatura este, de regulă, normală sau uşor crescută 37,2 — 38°Cdar o temperatură peste 38°C sugerează prezenţa unei perforaţii apendiculare şi a peritonitei.

Tahicardia este în concordanţă cu creşterea temperaturii. Examenul clinic obiectiv în apendicita acută Inspecţie: bolnavul este liniştit, evită orice mişcare, are limba saburală şi halena fetidă. Se observă diminuarea mişcărilor respiratorii sau distensie abdominală în cazul în care apare perforaţia apendiculară cu peritonita difuză.

Palpare: diagnosticul nu poate fi stabilit cu certitudine decât dacă poate fi pusă în evidenţă sensibilitatea. Hiperestezia tegumentului de la nivelul fosei iliace drepte sau semnul psoasului sau obturatorului pozitive apar adesea târziu şi au rareori importanţă diagnostică.

În cazul în care apendicele inflamat se află în imediata vecinătate a peritoneului parietal anterior, apărarea musculară este prezentă. Sensibilitatea dureroasă şi apărarea musculară se accentuează când afecţiunea evoluează spre perforaţie sau spre peritonită localizată sau difuză.

În cazul în care a apărut o perforaţie localizată, se poate palpa deficiență de vedere vitamină formaţiune pseudotumorală, dar acest lucru poate fi decelat la cel puţin gene de miopie zile de la debutul afecţiunii.

Prezenţa mai devreme de acest interval a unei formaţiuni pseudotumorale sugerează un carcinom cecal sau boala Crohn. Sensibilitatea dureroasă la percuţie, la palpare şi cea de tip reflectat sunt frecvente dar nu întotdeauna prezente; ele sunt mai degrabă absente în stadiile timpurii ale bolii.

Flexia coapsei drepte şi limitarea mişcărilor pacientului se datorează interesării peritoneului parietal. Ascultaţia abdomenului are valoare limitată pentru diagnostic şi relevă zgomote intestinale rare sau absente.

Am o suspiciune de apendicită rectal este o manevră obligatorie în apendicita acută şi poate semnala: durere către partea dreaptă, identificarea unui plastron solid sau o bombare dureroasă a fundului de sac Douglas. Am o suspiciune de apendicită utile în diagnosticul de apendicită acută: Manevra Rowsing: exacerbarea durerilor in fosa iliacă dreaptă după palparea cadrului colic din fosa iliacă stângă cu mobilizarea gazelor din colon şi distensia cecului; Semnul Lanz: diminuarea sau chiar viziune binară la om reflexelor cutanate la nivelul fosei iliace drepte; Manevra Blumberg: exacerbarea durerii la decompresie bruscă a peretelui abdominal după o palpare profundă — semnifică iritaţie peritoneală; Semnul Mandelpott semnul clopoţelului : durere la percuţia superficială a peretelui abdominal în fosa iliacă dreaptă; Maneva psoasului: ridicarea membrului inferior drept întins determină accentuarea durerii în fosa iliacă dreaptă în timpul compresiei fosei de către examinator.

Pentru examinator este mai util a căuta sensibilitatea dureroasă în triunghiul lui Iacobovici delimitat de marginea dreptului abdominal, linia spino-ombilicală dreaptă şi linia bispinoasă pe partea dreaptă. Investigații paraclinice în apendicita acută Explorările de laborator au o valoare relativă, apendicita acută fiind în primul rând diagnosticată pe baza tabloului clinic dar acestea sunt utile pentru diagnosticul diferenţial.

Leucocitoza este moderată, cu valori cuprinse între Într-o treime din cazuri numărul de leucocite este normal.

Leucocitoza importantă semnalează de obicei existenţa perforaţiei cu peritonită sau abces. Leucocituria şi mai rar, hematuria Am o suspiciune de apendicită fi prezente ca manifestare urinară de vecinătate prin contactul apendicelui inflamat cu ureterul sau vezica urinară. În orice caz, examenul urinei poate exclude sau confirma originea urinară a durerilor, în cadrul diagnosticului diferenţial.

Radiografia abdominală simplă, fără a fi patognomonică poate evidenţia distensia a una sau două anse de intestin subţire în cadranul inferior drept abdominal sau chiar distensia cecului cu aspect de ileus localizat. Se mai poate observa prezența pneumoperitoneului instalat tardiv în perforaţia apendiculară cu peritonită determinată de germeni anaerobi. Radiografia abdominală simplă este utilă şi pentru diagnosticul diferenţial, putându-se astfel exclude pneumoperitoneul masiv ce semnalează perforaţia ulceroasă, nivelele hidroaerice caracteristice ocluziei intestinale.

De asemenea, se pot evidenţia mărirea ganglionilor mezenterici şi îngroşarea peretelui ileal în enterita bacteriană cu Yersinia enterocolitica sau Campylobacter jejuni ceea ce evită o apendicectomie inutilă. Ecografia poate de asemenea exclude diverticulita cecală precum şi patologia uriară sau ginecologică.

CT computer — tomograful rămâne o explorare de excepţie, rezervată cazurilor cu simptomatologie atipică şi date paraclinice nerelevante. Este utilă administrarea substanţei de contrast care să asigure opacifierea cecului şi anselor ileale, permiţând diferenţierea lor de apendice.

Laparoscopia este esenţială în cazurile de abdomen acut chirurgical. Ea poate confirma diagnosticul de apendicită acută, practicându-se Am o suspiciune de apendicită continuare apendicectomia laparoscopică.

Metoda diferenţiază de asemenea suferinţele date de ileită, tiflită sau patologia ginecologică. Diagnosticul pozitiv în apendicita acută Diagnosticul de certitudine este dat de triada Dieulafoy durere spontană, apărare musculară şi hiperestezie cutanată în fosa iliacă dreaptăla care se adaugă febra şi leucocitoza. Evoluția unei apendicite acute Plastronul apendicular apare la 24 — 72 de ore de la debutul simptomatologiei, este marcat de o durere cu caracter permanent dar de intensitate diminuată şi de apariţia unei formaţiuni pseudotumorale palpabile în fosa iliacă dreaptă, de mărime masura acuitatea vizuala, ovoidă, imprecis delimitată, sensibilă.

Semnele locale se pot asocia cu febră, tahicardie, constipaţie şi hiperleucocitoză. O dată cu ameliorarea fenomenelor inflamatorii sub tratament conservator, tumora diminuă în volum, se reia tranzitul intestinal iar febra şi leucocitoza se normalizează. Cum să dezvolți vederea până la 200 apendicular poate evolua spre remisiune, peritonită localizată abcedare sau peritonită generalizată.

Abcedarea blocului apendicular este marcată de exacerbarea durerilor, creşterea în volum a tumorii care devine fluctuentă, creşterea febrei, a tahicardiei şi a leucocitozei. Tulburările de tranzit pot merge până la pareză intestinală.

Fistulizarea într-un viscer cavitar conduce la apariţia unui debaclu pseudo-diareic cu fecale amestecate cu puroi, dispariţia durerii, a febrei, a tumorii şi a hiperleucocitozei. Este posibilă şi apariţia unei fistule cutanate caracterizată prin apariţia unui traiect fistulos după Am o suspiciune de apendicită perioadă de accentuare a fluctuenţei şi scurgerea prin acesta de puroi şi materii fecale.

Fenomenele locale şi generale sunt în remisiune progresivă. Peritonita generalizată este o complicaţie gravă care se manifestă prin dureri şi contractură musculară generalizată, cu maximum de intensitate în fosa iliacă dreptă, vărsături, tahicardie.

O dată cu avansarea peritonitei vărsăturile devin poracee apoi fecaloide, tranzitul intestinal este suprimat, abdomenul devine meteoritic, cu deshidratare şi alterarea stării generale. Poate evolua în 2 sau 3 timpi plastron apendicular abcedat şi ulterior rupt în marea cavitate peritoneală.

Forme clinice ale apendicitei acute 1 Forme clinice după situaţia topografică a apendicelui: Apendicele pelvin are aceeaşi simptomatologie ca şi în cazul apendicelui iliac, dar localizarea este mai joasă, suprapubiană. Se mai pot asocia semne urinare disurie sau retenţie acută de urină sau semne rectale tenesme, diaree.

Tuşeul rectal relevă o sensibilitate laterorectală dreaptă. Apendicita retrocecală este marcată prin dureri lombare regăsite la examenul obiectiv deasupra crestei iliace şi posterior. Mai poate apare o psoită cu contractura reflexă a psoasului având ca şi consecinţă o flexie antalgică a coapsei.

Apendicita subhepatică se manifestă prin dureri şi contractură musculară în hipocondrul drept asociate cu tulburări dispeptice şi uneori chiar subicter. Apendicita mezoceliacă evoluează frust, cu dureri subombilicale sau paraombilicale şi contractură musculară diminuată sau absentă.

Apendicita acută cu manifestare în fosa iliacă stângă poate apare la pacienţii cu situs inversus şi evoluează cu aceleaşi semne ca şi cea localizată în dreapta, dar cu sediul în fosa iliacă stângă.

Anamneza şi examenul obiectiv se fac mai greu la copil, iar evoluţia spre complicaţii — gangrenă, perforaţie — se face mai rapid. Instalarea peritonitei difuze apare mai frecvent, deoarece posibilitatea peritoneului de a localiza infecţia este mai mică, iar marele epiploon este incomplet dezvoltat la copii.

Simptomatologia şi examenul clinic pot fi necaracteristice, iar durerea se poate remite spontan. Orice sugar sau copil cu diaree, vărsături şi dureri abdominale este suspect de apendicită. Febra este mult mai frecventă la acest grup de vârstă, iar meteorismul abdominal este, câteodată, singurul semn obiectiv.

De aceea, se recomandă de regulă operaţia la cel mai mic dubiu, deoarece riscul unei intervenţii chirurgicale inutile este mai mic decât cel al întârzierii tratamentului chirurgical. Apendicita acută la bătrâni este gravă comparativ cu adultul tânăr, deoarece capacitatea de apărare şi fluxul sangvin scad, iar evoluţia spre perforaţie şi infecţie peritoneală este frecventă.

Semnele locale de apărare sunt reduse, iar semnele generale — febra, leucocitoza — sunt mai puţin intense.

Ziua Epilepsiei in contextul COVID19

La aceasta se adaugă întârzierea în prezentarea de consultaţie precum şi asocierea altor boli care alterează starea generală a bolnavului vârstnic. La bătrâni îmbracă două forme: forma pseudotumorală şi forma pseudoocluzivă. Mai frecvent la această vârstă se poate întâlni forma pseudotumorală, cu apariţia progresivă în fosa iliacă dreaptă a unei mase palpabile, puţin dureroase, însoţită de subfebrilitate, inapetenţă şi alterarea stării generale.

Forma pseudocluzivă prezintă o evoluţie spre ocluzie intestinală fără a trece prin tabloul clinic tipic de apendicită acută.

Tranzitul intestinal este suprimat, ocluzia dinamică domină tabloul clinic, iar abdomenul apare în consecinţă meteorizat.

Apendicita acuta - cauze, simptome si tratament

Apendicita acută în timpul sarcinii Apendicita este cea mai frecventă afecţiune extrauterină în timpul sarcinii care necesită intervenţie chirurgicală. Diagnosticul apendicitei acute la femeia gravidă este dificil. Erorile sau întârzierile de diagnostic pot fi explicate de confuzia cu durerile abdominale moderate, greaţa şi vărsăturile din timpul sarcinii. Frecvenţa apendicitei acute la gravide este Am o suspiciune de apendicită mare în primele două trimestre.

În schimb, mortalitatea în trimestrul III este de 5 ori mai mare decât în primele două. În cursul primului trimestru de sarcină, apendicele este în poziţie normală şi tabloul clinic este cel al unei apendicite tipice, evitând confuzia cu sindromul dispeptic din sarcină. Pe măsură ce sarcina creşte, uterul gravid deplasează cecul şi deci apendicele, iar sediul durerii şi al modificărilor obiective la palpare se schimbă.

Durerea şi apărarea se percep într-o poziţie mai înaltă şi laterală, iar leucocitoza este prezentă în timpul sarcinii şi Am o suspiciune de apendicită nu are valoare diagnostică. Laparoscopia poate fi folosită în cazurile atipice pentru a evita laparotomia inutilă, dar şi pentru a rezolva chirurgical apendicita acută înainte de a se produce perforaţia.

În ultimul trimestru de sarcină, naşterea prematură poate apare la jumătate din gravidele cu apendicită acută. Operația poate fi realizată pe calea clasică sau mai modern, calea laparoscopică.

Tratamentul medical cu antibiotice este periculoas şi lipsit de sens dacă ţinem cont de etiologia obstructivă a procesului inflamator. Nu se poate obţine de obicei decât o atenuare a simptomatologiei, procesul anatomo — patologic local evoluând în continuare până la gangrenă, perforaţie şi peritonită, de unde poate rezulta decesul pacientului dacă nu este intervenit în Am o suspiciune de apendicită util.

All rights reserved doc. Este foarte important sa le recunosti si sa iti monitorizezi starea de sanatate.

Antibioticoterapia profilactică pe cale intravenoasă este obligatorie, alegând un antibiotic cu acţiune pe bacterii Gram negative şi anaerobi. În absenţa lor, se poate utiliza o combinaţie din care nu trebuie să lipsească Metronidazolul, activ pe flora anaerobă.

Anestezia poate fi rahidiană, peridurală sau generală. Se practică ablaţia apendicelui inflamat după ligatura arterei apendiculare. În mod obişnuit, evoluţia este spre rezoluţie anunţată de diminuarea durerilor, scăderea febrei şi leucocitozei şi reluarea tranzitului. La palpare dimensiunile pseudotumorii scad de la o zi la alta. Tratamentul se menţine 7 — 10 zile, bolnavul fiind rechemat pentru apendicectomie după 4 — 6 luni.

Există însă şi posibilitatea evoluţiei spre abcedare, anunţată de febră oscilantă, persistenţa şi localizarea durerii, frisoane, creşterea leucocitozei şi uneori apariţia fluctuenţei la palparea unei zone a plastronului.

Durerile abdominale acute ar putea fi cauzate de apendicită

Abcesul apendicular se drenează de obicei fără a se realiza şi apendicectomia, prin puncţie ghidată ecografic sau pe cale chirurgicală.

Se alege de obicei calea cea mai directă şi dacă este posibil extraperitoneală. Cavitatea abcesului se evacuează şi se drenează. Apendicectomia se va realiza ulterior după 4 — 6 luni. Incizia va fi una largă, mediană supra şi subombilicală care să permită o toaletă completă şi minuţioasă a cavităţii peritoneale care va fi spălată abundent cu ser fiziologic.

Apendicele este îndepărtat.